Clickmed
programare rapida la medic

Disfunctia orgasmica

Actualizat la data de: 14 Iulie 2009

Terminologie

Sus
Disfunctia orgasmica Vezi galerie foto

Disfunctia orgasmica reprezinta inhibarea fazei orgasmice din ciclul sexual normal. Disfunctia orgasmica poate fi impartita in 2 mari categorii:
- disfunctie primara (anorgasmie): cand femeia nu a avut niciodata orgasm, indiferent de metoda de stimulare (se datoreaza unor cauze mostenite)
- disfunctie secundara, cand in antecedente a existat orgasm (obtinut fie in cursul actului sexual, fie prin masturbare), insa in prezent femeia este nonorgasmica (se datoreaza unor cauze dobandite).
Unii specialisti mai descriu si o a treia categorie: disfunctie orgasmica situationala: cand femeia a avut orgasm, insa niciodata in cursul actului sexual normal, ci prin masturbare sau prin stimularea de catre partener.
Inainte de 1970, termenul de disfunctie orgasmica era asociat celui de frigiditate (care descria femeile total neinteresate de sex si care nu au avut orgasm niciodata), insa in prezent specialistii considera ca aceasta notiune este prea dura si o folosesc cu mai multa prudenta decat in trecut.

Cuprins articol

  1. Terminologie
  2. Cauze, factori de risc si incidenta
  3. Prevenire
  4. Semne si simptome
  5. Tratament
  6. Complicatii si prognostic
  7. Citeste pe aceeasi tema

Cauze, factori de risc si incidenta

Sus

Disfunctia orgasmica pare sa caracterizeze 10-15% dintre femei. Sondajele sugereaza ca intre 33-50% din femei au orgasm doar ocazional si ca sunt nemultumite de intensitatea acestuia.
Una dintre cele mai importante cauze psihologice de disfunctie orgasmica o reprezinta anxietatea asociata performantei sexuale.
Exista o serie de medicamente ce au drept reactii adverse scaderea reactivitatii sexuale, si in mod particular atingerea orgasmului. Printre acestea se numara in principal antidepresivele. Aceasta clasa de medicamente determina frecvent absenta sau intarzierea orgasmului dar si diminuarea intensitatii lui, atat la femei cat si la barbati. Alcoolul are si el efecte asemanatoare.
O serie de probleme medicale ce intereseaza plexurile nervoase pelvine pot fi factori ce contribuie la instalarea acestei patologii: scleroza multipla, neuropatia diabetica, leziuni de maduva spinala. Afectiunile endocrine si bolile cronice interfera cu sanatatea organismului si cu interesul sexual manifestat de catre pacient.

Atitudinea negativa fata de sex ca urmare a unor traume psihoafective suferite in copilarie poate sa exercite un rol inhibitor asupra modului de raspuns la stimularea sexuala. In cazul existentei unor episoade de abuz sexual sau viol peste care femeia nu a trecut, rezultatul a fi similar.
In situatia in care femeia a avut orgasm in cadrul unor partide anterioare (in mod regulat, chiar), dar la momentul prezentarii la terapeut acest lucru nu se mai intampla, problema poate fi de natura afectiva (implicarea in relatie si sentimentele fata de actualul partener), latura emotionala a relatiei influentand profund in unele cazuri dorinta si atractia sexuala.
Disfunctia orgasmica secundara poate fi cauzata si de monotonia si rutina actului si vietii sexuale, in general. Adesea, femeile sunt prea timide sau chiar jenate si nu isi exprima in mod direct, natural si spontan preferintele in materie de sex, fie ca este vorba de tipul de stimulare sexuala pe care il doresc sau de sincronizarea cu excitatia si orgasmul partenerului. O astfel de jena duce in mod constat la diminuarea si in final la disparitia oricarei placeri sexuale.

De retinut!

Printre cele mai frecvente cauze de disfunctie orgasmica se numara: experiente sexuale traumatice, atitudinea negativa fata de orice aspect al sexualitatii si nuditatii, diverse conceptii religioase, dar mai ales starile depresive si neincrederea in partener.

Prevenire

Sus

Astfel de probleme pot fi diminuate daca se practica o corecta educatie sexuala. Aceasta ar trebui sa fie axata asupra unor aspecte de genul: stimularea sexuala, pragul de atingere a excitatiei si metodele de recunoastere a orgasmului la partener. De asemenea, specialistii considera ca pentru atingerea orgasmului, partenerii trebuie sa isi cunoasca metodele preferate de atingere a excitatiei sexuale maxime, acest lucru realizandu-se prin autostimulare.
Partenerii care inteleg importanta comunicarii dorintelor sexuale in cadrul cuplului si care, in timpul actului sexual, se indruma reciproc prin gesturi si actiuni spre atingerea excitatiei si organismului, se confrunta foarte rar cu astfel de probleme. Specialistii considera ca este important de precizat faptul ca atingerea orgasmului nu tine de vointa sau de capacitatea de concentrare asupra acestei faze a actului sexual si ca, dimpotriva, cu cat femeia se fixeaza mai mult pe aceasta idee, cu atat sansele de a avea orgasm vor scadea, datorita stresului suplimentar generat.

Semne si simptome

Sus

Simptomele asociate disfunctiei orgasmice sunt, in principal, incapacitatea sustinuta si repetata pe o anumita perioada de timp de a avea orgasm (fie in cadrul unui act sexual fie prin orice alta forma de stimulare sexuala).
La examenul fizic nu se deceleaza nimic patologic. Anamneza trebuie sa lamureasca medicul daca pacienta urmeaza vreun tratament medicamentos pentru o anumita patologie, in special daca este vorba de tratament cu antidepresive. Cel mai adesea, in aceste cazuri, pacientii sunt indrumati catre un sexolog, acesta fiind specialistul care poate sa diagnostice corect cauza si sa formuleze o schema terapeutica adecvata fiecarui cuplu in parte, pornind de la factorul declansator al problemei.

Tratament

Sus

Tratamentul disfunctiei orgasmice se adreseaza atat unei eventuale patologii de natura fizica dar si problemelor emotionale cu care se confrunta femeia. Ocazional, aceasta situatie are rezolvare medicala - fie prin utilizarea unor creme vaginale pe baza de estrogeni sau a unor lubrefianti speciali, fie prin modificarea tratamentelor antidepresive. Mult mai adesea, insa, tratamentul de baza este cel psihologic, adresat atat femeii cat si partenerului ei.
Etape foarte importante ale tratamentului sunt educatia sexuala bazata pe principiile enuntate anterior si incercarea de reducere a stresului si anxietatii care insotesc actul sexual in aceste conditii.
Obiectivul principal al tratamentului este obtinerea orgasmului in cadrul oricarui tip de stimulare sexuala.

Tratamentul nonmedicamentos

Aceasta parte a terapiei se bazeaza in principal pe comunicarea naturala in cuplu si descoperirea stimulilor ce produc excitatia.
Majoritatea femeilor ating orgasmul prin stimulare clitoridiana. Astfel, daca in cadrul actului sexual se insista asupra acestui aspect, problema se poate rezolva usor. In cazul in care lipsa orgasmului persista, specialistii recomanda pacientei masturbarea (de preferat in absenta partenerului pentru ca femeia sa nu se simta stanjenita si astfel sa se mentina starea de inhibare). Masturbarea poate familiariza pacienta cu metoda de stimulare care o excita cel mai mult si o ajuta astfel sa isi descopere pragul necesar atingerii orgasmului. Specialistii nu recomanda femeilor cu anorgasmie utilizarea vibratorului, cu atat mai mult daca relatia sexuala dintre parteneri este inca la inceput. Utilizarea acestuia va crea un disconfort si poate sa agraveze, in fapt, problema.

Exista si terapia de cuplu, in care specialistii recomanda partenerilor o serie de exercitii care au scopul de a reduce anxietatea si stresul legat de partida de sex, de a imbunatati comunicarea si de a spori creativitatea in materie de sex. Treptat, aceste exercitii si tehnici vor ajuta femeia sa aiba orgasm alaturi de partener.
Disfunctia orgasmica secundara are o abordare terapeutica similara, desi in aceasta situatie masturbarea in vederea determinarii pragului de raspuns sexual nu reprezinta o componenta de baza a terapiei sau una foarte frecvent utilizata. In ceea ce priveste disfunctia secundara, este important de stabilit care este legatura afectiva dintre parteneri si care este gradul de implicare al acestora in relatie. Astfel, terapia va fi axata pe deschiderea comunicarii intre parteneri.
Pentru ca tratamentul sa fie eficient, specialistul trebuie sa stabileasca daca disfunctiei orgasmice ii coexista si alte probleme de libidou sau alte disfunctii sexuale. In unele cazuri mai dificile sau refractare la gesturile terapeutice enumerate, se poate apela si la hipnoza. Scopul acesteia este de a stabili existenta unor eventuale conflicte refulate in subconstient si care afecteaza activitatea sexuala, dar si de a induce pacientei o stare de siguranta, sa ii scada anxietatea, si de a o ajuta sa isi descopere propria-i sexualitate.
In prezent exista si centre de terapie in grup axate pe aceasta problema, care se pare ca pot ajuta femeile sa depaseasca anumite aspecte pe care disfunctia orgasmica le implica.

Alte sfaturi includ:
- adoptarea unui stil de viata sanatos: pacientele sunt sfatuite sa evite excesul de alcool deoarece acesta scade considerabil reactivitatea sexuala; se recomanda si oprirea, sau cel putin limitarea fumatului - tutunul afecteaza buna functionare a sistemului circulator, scazand dramatic fluxul sangvin spre toate tesuturile si organele, inclusiv spre organele genitale; un flux sangvin redus asociaza un raspuns sexual diminuat;
- efectuarea zilnica a exercitiilor Kegel de intarire a musculaturii planseului pelvin poate sa ajute pacientele cu disfunctie orgasmica.

Tratamentul medicamentos

In cazul in care disfunctia orgasmica se datoreaza unei probleme medicale precise si diagnosticate de catre un medic, atunci tratamentul va fi adresat rezolvarii acesteia. Astfel de masuri terapeutice pot include:
- ajustarea dozelor (sau chiar inlocuirea) unor medicamente care au efecte secundare importante asupra functiei sexuale
- tratarea patologiei tiroidiene sau a altor probleme endocrine
- reevaluarea tratamentului antidepresiv si anxiolitic.

Complicatii si prognostic

Sus

Rata de succes a tratamentului in cazul disfunctiei orgasmice variaza foarte mult si depinde atat de metoda de tratament aleasa de specialist cat si de tipul disfunctiei: femeile cu disfunctie orgasmica datorata unei conditii organice raspund in general bine la tratamentul problemei de baza. Pentru femeile care se confrunta cu disfunctia orgasmica datorita unor probleme psiho-afective specialistii recomanda exercitii speciale de stimulare sexuala si tehnici de reducere a anxietatii asociate actului sexual.
In general, un prognostic favorabil au pacientele tinere, stabile din punct de vedere emotional si care sunt implicate intr-o relatie stabila si plina de dragoste.
Cel mai frecvent disfunctia orgasmica netratata duce la diminuarea libidoului, pana la evitarea completa a actului sexual, ceea ce poate crea o stare de tensiune in cuplu.


Medici specialisti Sexologie

Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate