Ocluzia intestinala

Vezi galerie foto

Ocluzia intestinala este blocarea partiala sau completa a intestinului care impiedica propulsarea continutului acestuia. Blocarea poate avea loc atat in intestinul subtire, cat si in cel gros (colon). Intr-o astfel de situatie, miscarile intestinale dispar, tranzitul pentru materii fecale si gaze este intrerupt, iar pacientul poate percepe durere la nivelul stomacului si inflamatie.

In cazurile severe, obstructia poate intrerupe alimentarea cu sange a intestinului, acest proces fiind numit intestin ischemic sau strangulatie intestinala si necesita tratament de urgenta.

Obstructia intestinului poate fi partiala sau totala, insa mai exista si obstructiile dinamice sau functionale, care sunt datorate unor tulburari la nivelul peretelui intestinal datorate unor boli neurologice, tratamente medicamentoase, malnutritie. Intre acestea amintim infectiile, interventiile chirurgicale de la nivel abdominal sau pelvin, diabetul, dezechilibrele hidroelectrolitice, hipotiroidia, boala Hirschsprung, bolile neurologice si musculare (ex. Parkinson), opioidele.

Ocluzia intestinala poate fi determinata de tumori, torsiuni sau ingustari la nivelul intestinului si de formarea de tesut cicatricial (adeziuni), acestea sunt numite obstructii mecanice.

Ocluziile intestinale pot avea loc atunci cand peristaltica intestinala (miscarile tubului digestiv provocate de musculatura acestuia, facilitand propulsia continutului de la acel nivel) se opreste din cauza inflamatiei sau infectiei sau ca urmare aunui efect advers la anumite medicamente.

Obstructiile mecanice de la nivelul intestinului subtire sunt cel mai frecvent cauzate de formarea unui tesut cicatricial (adeziuni). Alte cauze includ herniile, boala Crohn si cancerul.

In intestinul gros, ocluziile mecanice sunt determinate cel mai frecvent de cancer. Alte cauze sunt torsiunea intestinala, ingustarea lumenului datorita diverticulitei sau bolilor intestinale inflamatorii, constipatia severa determinata de materii fecale intarite si de telescopare, o portiune a intestinului fiind invaginata in portiunea imediat urmatoare.

Factorii de risc care cresc riscul de a devolta obstructie intestinala sunt: interventiile chirurgicale abdominale sau pelvine, care produc adeziuni cicatriceale, motiv frecvent pentru ocluzii, boala Crohn, ce produce o inflamatie generalizata intestinala, ingrosarea peretilor si astfel ingustarea lumenului, cancere in sfera digestiva, leziuni vasculare care impiedica fluxul de sange sa ajunga la peretii intestinali.

Ocluzia intestinului subtire poate determina:
-crampe abdominale, care pot fi severe daca alimentarea cu sange este intrerupta (strangulatie)
-varsaturi
-distensie abdominala.

Simptomele ocluziei intestinului gros includ:
-durere abdominala, care poate fi severa daca alimentarea cu sange este intrerupta (strangulatie)
-distensie abdominala.

O obstructie partiala la orice nivel in intestin poate determina ocazional diaree, intrucat pasajul intestinal nu este blocat in totalitate, iar efortul de defecatie antreneaza bolul fecal, producand falsa diaree.O obstructie completa produce constipatie si o lipsa notabila de gaze eliminate.

Simptomele ocluziei intestinale depind de localizarea acesteia.

Ocluzia intestinului subtire are urmatoarele simptome:

- durere abdominala. Majoritatea obstructiilor de la nivelul intestinului subtire produc crampe abdominale localizate in jurul ombilicului. Daca obstructia se mentine o anumita perioada de timp, durerea se poate ameliora din cauza faptului ca intestinul nu se mai contracta. Durere severa continua in zona respectiva poate indica intreruperea fluxului sagvin la nivel intestinal. Acest proces este numit strangulatie si necesita interventie chirurgicala de urgenta. In cazul in care pacientul ajunge prea tarziu la medic, cand portiunea intestinala a trecut de faza de ischemie si a suferit o perioada de timp prelungita de alimentare cu sange, apare necroza tisulara si este necesara rezectia portiunii respective.

- voma. Ocluzia intestinului subtire determina de obicei voma. Culoarea vomei este verde daca obstructia este in portiunea superioara a intestinului subtire si maro daca obstructia este in portiunea inferioara

- tulburari de tranzit intestinal. Constipatia si inabilitatea eliminarii gazelor sunt semne obisnuite de obstructie intestinala. Totusi, in obstructia partiala, pot fi prezente diareea si tranzitul unor mici cantitati de gaze. In cazul ocluziei complete, tranzitul intestinal poate fi prezent daca exista materii fecale in aval de obstructie

- distensie abdominala. Obstructiile pot determina distensie abdominala in abdomenul inferior. In obstructia completa, medicul poate sa auda cu stetoscopul zgomote de tonalitate inalta, ascutite. Zgomotul scade in intensitate odata cu incetinirea tranzitului intestinal.

Ocluzia intestinului gros are urmatoarele simptome:

- durere abdominala. Obstructia intestinului gros determina dureri in regiunea subombilicala, durerea variind in intensitate. Durerea constanta, severa se intalneste in intreruperea alimentarii cu sange a intestinului sau in cazul perforatiei intestinale, acestea fiind urgente medicale si medicul trebuie informat imediat

- distensie abdominala. Distensia abdominala este localizata in jurul regiunii ombilicale si in regiunea pelvina

- diareea sau constipatia. Oricare din acestea poate sa apara, in functie de cat mult este obstructionat lumenul. Scaunul poate fi creionat

- voma. Acest simptom nu este obisnuit in ocluzia intestinului gros (colonul). Daca voma apare, acest lucru se intampla in stadiile tardive ale afectiunii

- obstructiile cauzate de cancer pot sa determine aparitia unor simptome, cum ar fi sange in scaun, slabiciune, pierdere in greutate involuntara, inapetenta

Ocluzia intestinala la nou-nascuti

Aceasta apare in general din cauza infectiilor, patologiei organelor abdominale sau strangularii (scaderea fluxul de sange intr-o portiune a intestinului). Uneori, copii au episoade de obstructie intestinala in urma toxiinfectiilor alimentare, ceea ce cauzeaza inflamatie la nivel intestinal.

In cazul copiilor mai mici de 2 ani, apare si invaginarea unei portiuni de intestin in urmatoarea portiune, ceea ce creaza un blocaj la nivel intestinal.
Semnele cheie ale obstructiei intestinale la nou-nascuti sunt voma de culoare verde si lipsa aparitiei primului scaun, care este o substanta negru-verde, groasa numita meconiu.Cea mai mare problema in cazul sugarilor este ca dificultatea diagnosticului sta in imposibilitatea acestora de a-si descrie simptomele.

Ca simptomatologie, se remarca distensia abdominala, pozitia cu genunchii flectati la piept, febra, plansul ascutit, varsaturi, slabiciune.

In cazul in care se observa oricare dintre aceste simptome la copii, este necesar sa se apeleze la tratament de specialitate de urgenta.

Alte cateva afectiuni pot determina aceleasi simptome.

Tratamentul pentru obstructia partiala de la nivelul intestinului subtire sau gros are loc de obicei in spital. Tratamentul implica monitorizarea atenta in asteptarea posibilitatii rezolvarii obstructiei de la sine.

Pacientul nu are voie sa consume alimente si apa, acesta primind fluide intravenos pentru a mentine tensiunea arteriala normala si a preveni deshidratarea. Printr-un tub subtire numit sonda nazogastrica introdus prin nas si care ajunge in stomac se scot lichidele si gazul prezent la acest nivel, astfel ameliorandu-se durerea si presiunea.

La ocluziile partiale, mai intai este incercat tratamentul nechirurgical. Acesta consta in folosirea lichidelor sau aerului (clisme),a tuburilor mici (stenturi, introduse in lumenul intestinal pentru a-l mentine deschis) sau de medicamente care sa suprime obstructia.

Tratamentul chirurgical este aproape intotdeauna necesar in cazul obstructiei complete a intestinului subtire sau gros sau in cazul in care alimentarea cu sange e oprita (strangulatie), in acest ultim caz tratamentul fiind necesar a fi efectuat in urgenta.

Obstructia poate reaparea daca nu este tratata cauza subiacenta.

Un medic de medicina interna, de medicina de familie, un pediatru, un gastroenterolog sau un chirurg pot diagnostica ocluzia intestinala prin:

-anamneza si examen obiectiv. Intrebarile initiale adresate de medic pot da unele indicii despre un diagnostic posibil de ocluzie intestinala

-analize de laborator (hemoleucograma, biochimie pentru evaluarea functiei hepatice si renale, ionograma pentru a verifica eventualele dezechilibre electrolitice)

-radiografia intestinala poate detecta obstructiile in intestinul subtire si gros (Rx cu evidentierea nivelelor hidroaerice in cazul ocluziilor intestinale joase)

-examen computer tomografic al abdomenului. CT poate ajuta medicul sa diferentieze intre o obstructie partiala si una completa si poate ajuta la diagnosticul majoritatii cancerelor. Pe CT se pot vedea semne care sa arate prezenta strangulatiei in portiunea afectata a intestinului

-tranzit baritat. Desi nu este folosit la fel de des ca si radiografia abdominala simpla si CT in diagnosticul obstructiilor, acesta poate diferentia ocluziile partiale de cele complete. Cand medicul suspicioneaza prezenta unei perforatii intestinale, va fi folosita o substanta de contrast numita gastrografin in loc de bariu

-ecografia abdominala este tot mai des folosita in diagnosticul ocluziei intestinului subtire.

-colonoscopia, prin care un tub flexebil cu o camera in vard este introdus prin anus pentru a vedea continutul si aspectul peretilor intestinului gros

-endoscopia pentru a vizualiza intestinul subtire in portiunea superioara

Medicii care pot diagnostica ocluzia intestinala sunt:

-medic de medicina interna
-medic de familie
-pediatru
-gastroenterolog
-chirurg generalist
-medic de medicina de urgenta.

Medicul poate sa ceara o hemoleucograma pentru a verifica prezenta infectiei sau anemiei. Acest test nu ajuta la diagnosticul obstructiei intestinale, fiind util medicului sa determine cat de afectat este pacientul.

In cazul unei obstructii intestinale partiale sau totale, pacientul va fi internat in spital pentru a fi tratat. Tratamentul incepe cu masuri suportive, de exemplu fluide intravenos si medicamente care sa amelioreze simptomatologia, in asteptarea posibilitatii rezolvarii de la sine a ocluziei.

Daca aceste tratamente esueaza sau este diagnosticata o ocluzie completa de timpuriu, va fi necesar tratamnetul chirurgical pentru a indeparta obstructia. Pacientul primeste antibiotice intravenos pentru profilaxia infectiei.

Daca pacientul a mai prezentat o ocluzie intestinala in trecut, poate sa astepte sa vada daca simptomele se amelioreaza. Totusi, acest lucru se face numai in cazuri certe sub supravegherea atenta a medicului.

Pacientul va primi dieta cu lichide pana la ameliorarea simptomelor.

- fluide administrate intravenos. Administrarea fluidelor ajuta la mentinerea tensiunii arteriale la un nivel normal. Fluidele pot sa contina electroliti care sa echilibreze balanta mineralelor in organism. Antibioticele pot fi de asemenea administrate intravenos pentru preventia infectiei

- sonda nazogastrica. Fluidele si gazul se acumuleaza pentru ca nu pot trece dincolo de obstructie. O sonda nazogastrica este trecuta prin nas pana in stomac pentru a elimina fluidele si gazul si pentru a ameliora durerea si presiunea. Mai putin obisnuit, un tub intestinal este folosit in locul sondei nazogastrice pentru eliminarea lichidelor din portiunea superioara a intestinului subtire. Miscarile normale ale stomacului si intestinului (peristaltica) imping tubul pana in intestinul subtire de unde sunt indepartate lichidele si gazul.

Alte forme de tratament nechirurgical

Alte forme de tratament nechirurgical pot fi incercate pentru ameliorarea simptomelor, indepartarea obstructiei, sau pentru a permite imbunatatirea starii generale a pacientului inainte de tratamentul chirurgical. Aceste tratamente pot fi:

-clisme – folosind aer, bariu sau gastrografin, clismele pot indeparta o obstructie care apare cand o portiune a intestinului aluneca in interiorul altei portiuni ca un telescop (telescopare)

-stenturi – in unele cazuri de obstructie determinate de cancere inoperabile, medicii pot introduce tuburi de metal expansibile numite stenturi in intestinul subtire sau gros pentru a permite tranzitul intestinal. Daca tratamentul chirurgical este posibil, stentul poate fi introdus in ideea ameliorarii starii generale a pacientului inainte de tratamentul chirurgical

-medicamentele folosite pentru ameliorarea durerii, gretei si varsaturilor (antispastice, antialgice, antiemetice). Pot fi folosite anumite medicamente care sa reduca secretia gastrica (antisecretoare).

Tratamentul chirurgical este necesar cand cel medicamentos esueaza in rezolvarea obstructiei. Tratamentul chirurgical este primul indicat in cazul ocluziei complete sau strangulatie.

In timpul operatiei, chirurgul indeparteaza obstructia sau portiunea de intestin blocata. Tratamentul chirurgical pentru ocluzia intestinala, inclusiv cea legata de diverticulita, boala Crohn, torsiunea intestinala si unele cancere se face in principal pe cale deschisa, insa exista si cazuri care pot fi tratate laparoscopic. Dupa tratamentul chirurgical, poate fi necesara o colostoma (deschiderea alternativa a intestinului gros la nivelul peretelui abdominal creata pentru evacuarea materiilor fecale) temporara sau definitiva.

O obstructie determinata de torsiunea intestinala poate fi tratata prin cateva metode, cum ar fi indreptarea segmentului rasucit. Acest tratament poate fi realizat pentru a intarzia tratamentul chirurgical.

Tratarea unei obstructii determinate de un cancer inoperabil se face de obicei cu stenturi alaturi de medicatie care sa scada cantitatea de lichide digestive. De asmenea, se poate tenta chimioterapia si radioterapia, care sa reduca din volumul tumoral si eventual sa converteasca la operabilitate o tumora.

Cand medicul instruieste pacientul sa astepte rezolvarea de la sine a unei obstructii partiale, se iau masuri pentru tratamentul ambulator in vederea ameliorarii disconfortului. Pacientul urmeaza instructiunile primite de la medic, de obicei dieta cu lichide pentru a evita obstructia completa. Pacientul va urmari aparitia simptomelor de obstructie completa, de exemplu:

-reaparitia durerii abdominale – durerea constanta, severa se intalneste in intreruperea alimentarii cu sange a intestinului sau in cazul perforatiei intestinale, acestea fiind urgente medicale si medicul trebuie informat imediat

-distensie abdominala

-tranzit intestinal oprit pentru materii fecale sau gaze.

In cazul tratamentului chirurgical pentru inalturarea unei obstructii, pacientul va fi monitorizat pentru semne de infectie. Medicul va fi informat cand pacientul face febra, zona din jurul plagii chirurgicale este rosie si fierbinte sau daca se scurg lichide din plaga.

Multe cazuri de obstructie intestinala nu pot fi prevenite. Totusi, o dieta bogata in fibre vegetale si apa poate preveni constipatia si posibil diverticulita, care poate determina ingustarea intestinului gros. Desi este importanta evitarea constipatiei, nu se vor folosi in exces laxative. Constipatia persistenta si excesul de laxative sunt asociate cu obstructia determinata de torsiunea colonului sigmoid sau cecului.

Pacientul caruia i se practica o colostoma in urma unui tratament chirugical pentru obstructia intestinala va fi instruit cum sa o ingrijeasca, sa previna infectia si ce dieta sa urmeze pentru a evita surplusul de gaz.