Virusul sincitial respirator

Virusul sincitial respirator este un virus care determina infectii ale plamanilor si tractului respirator. Este atat de frecvent incat majoritatea copiilor se infecteaza inainte de implinirea varstei de 2 ani. Acest virus poate infecta si adultii.
La adulti, la varstnici si la copiii sanatosi simptomele infectiei cu virus sincitial respirator sunt usoare si mimeaza simptomele racelii. Masurile de autoingrijire sunt de obicei suficiente pentru ameliorarea simptomelor.
Infectia cu virus sincitial respirator poate fi severa in unele cazuri mai ales la bebelusii prematuri si la copiii care au si alte afectiuni. VSR poate fi de asemeni periculos la persoanele varstnice si la adultii cu afectiuni pulmonare si cardiace.
Precautiile de bun simt pot preveni raspandirea infectiei cu virus sincitial respirator.

Semnele si simptomele infectiei cu virus sincitial respirator apar in mod obisnuit dupa 4-6 zile de la expunerea la virus. La adulti si copiii mai mari de 3 ani, VSR determina semne si simptome usoare asemanatoare racelii:
- nas infundat sau rinoree
- tuse uscata
- subfebrilitate
- dureri in gat
- cefalee (dureri de cap) minora
- stare generala proasta.
La copiii mai mici de 3 ani, virusul sincitial respirator poate determina o infectie de tract respirator inferior cum ar fi pneumonia sau bronsiolita - inflamatia bronsiolelor de la nivelul plamanilor. Semnele si simptomele pot include:
- febra mare
- tuse severa
- wheezing - sunet ascutit ce se aude cand copilul respira
- tahipnee (respiratie rapida) sau dificultati de respiratie, astfel incat copilul prefera sa stea in sezut decat sa se intinda
- colorarea albastruie a pielii datorata lipsei de oxigen (cianoza).

Copiii mici sunt cel mai sever afectati de VSR. In cazul in care au dificultati de respiratie se observa retragerea muschilor toracelui intre coaste in timpul inspirului, iar respiratia poate fi scurta, superficiala si rapida. Poate apare tusea. Sau pot sa nu prezinte nici un semn de infectie de tract respirator, dar au apetit scazut si sunt letargici si iritabili.
Majoritatea copiilor si adultilor se vindeca in 8-15 zile. Dar la sugari, copiii nascuti prematur si adultii cu probleme cardiace si pulmonare cronice, virusul poate determina o infectie mai severa (uneori amenintatoare de viata), care sa necesite spitalizare.

Virusul sincitial respirator patrunde in organism la nivelul ochilor, nasului sau gurii. Se distribuie usor cand secretiile respiratorii infectate - cum ar fi cele din tuse sau stranut - sunt inhalate sau trec la ceilalti prin contact direct, cum ar fi prin strangerea mainilor. De asemeni virusul poate trai mai multe ore pe obiecte cum ar fi tejghele sau jucarii. Atingerea gurii, nasului, sau ochilor dupa atingerea unui obiect contaminat cel mai probabil va determina infectarea cu virus.
O persoana infectata este contagioasa doar in primele zile de infectie, dar virusul se poate raspandi timp de cateva luni de la inceputul infectiei.

Pana la varsta de 2 ani, majoritatea copiilor au fost infectati cu virusul sincitial respirator. Copiii care merg la cresa sau la gradinita sau care au frati care merg in colectivitate au un risc mai mare de expunere. La fel si copiii expusi la nivele crescute de poluare sau la fum de tigara. Susceptibilitatea este, de asemeni, mai mare in timpul varfului de infectii cu VSR, adica la inceputul toamnei si la sfarsitul primaverii.
Grupurile de populatie cu risc de infectie severa - chiar amenintatoare de viata, includ:
- sugarii mai mici de 6 luni
- copiii mici, mai ales cu varsta sub 1 an, care au fost nascuti prematur sau care au alte conditii medicale cum ar boli congenitale cardiace si pulmonare
- copii cu sistem imun slabit, cum ar fi cei care urmeaza chimioterapie sau au suferit un transplant
- batranii
- adultii cu insuficienta cardiaca congestiva sau boala pulmonara cronica obstructiva.

Majoritatea infectiilor cu virus sincitial respirator nu sunt amenintatoare de viata. Totusi, este necesar consultul medical pentru copii, batrani sau persoane cu risc crescut care prezinta orice semn sau simptom de infectie. De asemeni, se recomanda solicitarea de ajutor medical imediat daca copilul prezinta dificultati de respiratie, febra mare sau cianoza.

Medicul poate suspiciona infectie cu virus sincitial respirator pe seama examenului fizic si a momentului din an. Acesta va asculta plamanii cu stetoscopul pentru detectarea wheezing-ului sau a ascultatiei anormale.
Alte investigatii:
- monitorizarea saturatiei in oxigen a sangelui cu ajutorul unui electrod cutanat care nu provoaca durere
- teste de sange pentru determinarea numarului de leucocite (hemoleucograma) sau detectarea prezentei virusurilor, bacteriilor sau a altor microorganisme
- radiografie pulmonara daca se suspicioneaza o pneumonie.
In plus medicul poate colecta secretii respiratorii pentru testarea in laborator.

Virusul sincitial respirator este cea mai frecventa cauza de infectii respiratorii la sugar si copilul mic. Desi infectia produce doar semne si simptome minore la majoritatea pacientilor, poate fi severa la sugarii mai mici de 6 luni, copii nascuti prematur si copii cu boli congenitale cardiace si pulmonare. O parte din copii pot avea la prima infectie cu virusul sincitial respirator, simptome de bronsiolita sau pneumonie. Infectiile auriculare usoare (otite) - care apar prin patrunderea virusului in spatiul din spatele timpanului - reprezinta o alta complicatie. Poate exista o legatura intre infectiile severe cu virus sincitial respirator si aparitia astmului bronsic mai tarziu in viata.

Infectii recurente

O data ce o persoana a fost infectata cu acest virus poate prezenta de-a lungul vietii recaderi manifestate sub forma unor raceli. Desi infectiile recurente nu sunt severe, acestea pot fi serioase la persoanele in varsta sau la adultii cu afectiuni cronice cardiace sau pulmonare.

Antibioticele, pe care medicii le prescriu pentru tratarea infectiilor bacteriene, nu sunt de folos impotriva virusului sincitial respirator deoarece este o infectie virala. Totusi, medicul poate prescrie antibiotice daca apare o suprainfectie bacteriana, cum ar fi otita medie sau pneumonia bacteriana.
Altfel, medicul va recomanda medicatie cum ar fi acetaminofen sau ibuprofen, in functie de varsta. Acest tip de medicatie reduce febra dar nu vindeca boala nici nu reduce timpul de boala.

Tratamentul cazurilor severe

In cazurile de infectie severa, poate fi necesara spitalizarea pentru administrarea de tratament intravenos si oxigen umidifiat. Sugarii si copiii spitalizati pot fi conectati la ventilatie mecanica - o masina de respirat - pentru a le usura respiratia.
In unele cazuri severe, se poate folosi un bronhodilatator sub forma nebulizata, cum ar fi albuterolul. Acest medicament ajuta aerul sa treaca pana in plamani. Nebulizarea inseamna administrarea sub forma de particule fine care sunt inhalate. Ocazional, poate fi folosita si o forma nebulizata de ribavirin, un agent antiviral. Medicul poate recomanda de asemeni o injectie cu epinefrina sau o forma de epinefrina care poate fi inhalata prin nebulizator, pentru a ameliora simptomele infectiei cu VSR.

Nu exista vaccin pentru virusul sincitial respirator. Dar exista masuri de bun simt care pot preveni extinderea infectiei:
- spalarea frecventa a mainilor: in special inainte de manipularea bebelusului; este necesara si educatia in acest sens a copiilor;
- evitarea expunerii: evitarea contactului copiilor mici cu persoane care au febra sau raceli; acest lucru este in mod special important pentru copiii nascuti prematur si pentru sugari in primele 2 luni de viata;
- mentinerea obiectelor curate: este importanta mentinerea suprafetelor curate in bucatarie si in baie mai ales cand o persoana din familie are o raceala; de asemeni se recomanda si aruncarea imediata a servetelelor folosite;
- evitarea folosirii aceluiasi pahar de catre mai multe persoane; in cazul in care cineva din familie este racit e bine ca fiecare sa foloseasca doar propriul pahar sau pahare de unica folosinta;
- fumatul este interzis: copiii mici expusi la fum de tigara au risc mai mare de a contracta VSR si potential simptome mai severe; daca cineva din familie fumeaza, este bine sa n-o faca in casa sau in masina;
- spalarea regulata a jucariilor: acest lucru este important cand copilul sau un coleg de joaca este bolnav.

Medicatia protectoare

Medicamentul palivizumab poate ajuta la protejarea copiilor cu varsta sub 2 ani care au risc mare de complicatii in cazul infectiei cu VSR, cum ar fi cei nascuti prematur si cei cu boli congenitale cardiace sau pulmonare.
Acest medicament functioneaza prin oferirea de anticorpi care sa protejeze impotriva virusului sincitial respirator. Se administreaza o injectie pe luna, intramuscular, in toata perioada de varf a infectiilor cu VSR, incepand din toamna si continuand aproximativ 5 luni (de obicei din noiembrie pana in aprilie). Medicamentul nu interfera cu vaccinarile administrate copilului.
Folosirea acestui tratament a redus frecventa si durata spitalizarii in cazul infectiilor cu virus sincitial respirator. Dar costul mare al acestuia il face sa fie limitat la cazurile cu risc mare de complicatii datorate infectiei cu VSR. Medicamentul nu este de ajutor in tratarea infectiei cu virus sincitial respirator odata ce aceasta a aparut. Este necesar consultul medical pentru prescrierea acestui medicament.
Se incearca gasirea unui vaccin pentru virusul sincitial respirator nu numai pentru copii ci si pentru batrani si adultii cu risc.

Masurile de autoingrijire nu scurteaza durata bolii, dar pot ajuta la ameliorarea simptomelor.
In cazul infectiei la copii, este bine ca acestia sa se simta confortabil in timpul bolii, parintele poate sa ii citeasca o carte sau sa se joace impreuna un joc.
Alte sfaturi pentru ameliorarea simptomelor:
- umidifierea aerului: camera in care se afla pacientul trebuie sa fie calda, dar nu exagerat de calda. Daca aerul este uscat, un umidificator sau un vaporizator pot aduce mai multa umezeala in aer, usurand astfel congestia si tusea. Umidificatorul trebuie sa fie tot timpul curat pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor si a ciupercilor. Umiditatea ideala pentru interior este de aproximativ 50%.
- mentinerea unei pozitii ridicate: aceasta pozitie favorizeaza respiratia. Poate fi de folos plasarea copilului in scaunul de masina. In timpul somnului se recomanda culcarea copilului pe spate pe o saltea ferma, cu ridicarea acesteia in dreptul capului cu cativa centimetri prin plasarea unui obiect sub saltea.
- consumul de lichide: lichidele calde, cum ar fi supele, ceaiurile, pot fluidifica secretiile vascoase si ajuta la eliminarea lor. Alimentarea la san sau cu biberonul a sugarului va fi mentinuta. Alimentatia este vitala in timpul bolii.
- picaturile nazale cu solutii saline: aceste picaturi, eliberate fara prescriptie medicala, sunt un mod sigur si eficient de indepartare a congestiei nazale, chiar si la copiii mici. Se picura cateva picaturi de ser in nara pentru inmuierea mucozitatilor si apoi se aspira folosind o pompa speciala. Un moment bun pentru aceasta operatiune este inainte de a hrani copilul sau inainte de somn.
- analgezice fara prescriptie medicala: acetaminofenul poate reduce febra, ameliora durerea de gat si consumul de lichide. Medicul poate recomanda dozele in functie de varsta. Nu este recomandata folosirea lor daca pacientul nu are febra.
- eliminare expunerii la fumul de tigara: fumul de tigara poate agrava simptomele.